Bineînțeles că am ieșit cu mașina. Dar se pare că eu sunt unul dintre norocoșii care au avut o șansă în această dimineață.

Șansa de a avea loc de parcare (curățat în prealabil de cu seară), și de a sta pe prima stradă adiacentă unui mare bulevard.

De asemenea, mai am și norocul de a avea, la servici, o parcare subterană, unde mașinuța mea se poate odihni (și dezgheța), în voie, până diseară când termin eu ce am de terminat prin birou.

Oricum ar fi, orice aș zice, nu aș vrea să dau confortul mașinii mele pe cel al scaunului din metrou, deși dacă ar trebui nu m-aș da înapoi să fac asta.

Am ajuns bine la birou, vremea a fost de partea mea, străzile pustii, cel puțin la ora la care eu am plecat, soare cald.

Ce mai, superb. Și acum la muncă, oameni buni!